Lipsa de calciu reprezintă scăderea
concentraţiei de calciu din sânge mult sub valoarea de 9 11 mg/100 ml,
apreciată drept una normală, ca urmare a hipofuncţiei glandelor
paratiroide care reglează metabolismul său în organism.
Valorile de calciu din organism sunt mai
crescute la bărbaţi decât la femei şi au tendinţa de scădere uşoară
odată cu vârsta sau cu unele stări patologice sau fiziologice.
Manifestările lipsei de calciu sunt foarte variate, pe măsura
diversităţii rolurilor jucate în organism de acest oligoelement.
Bolnavul prezintă tulburări digestive, neuro psihice şi sexuale,
simptome care îi afectează calitatea vieţii. În formele severe,
caracteristice lipsei de calciu sunt lipotimia şi tetania, simptome ce
pot pune în pericol viaţa bolnavului.Remineralizarea organismului şi reechilibrarea sa hormonală sunt principalele obiective ale fitoterapiei în strategia de combatere a lipsei de calciu. Coada calului (Equisetum arvense) conţine 5 7% acid silicic, din care 10 20% în formă solubilă, ce o face utilă în tratamentul dezechilibrelor fosfo calcice, deoarece lipsa de siliciu precede pierderile de calciu. Pulberea obţinută prin măcinarea plantei (câte un vârf de cuţit), de trei patru ori/zi, se ţine sub limbă, după care se înghite cu ceai.
Lipsa calciului din organism mai poate fi tratată cu tincturi preparate din grâu, orz sau ovăz. Acestea sunt deopotrivă utile şi în spasmofilie, ca parte componentă dintr o schemă complexă de tratament care mai include ceaiuri şi produse cu microelemente.
Cât priveşte tinctura de tătăneasă (Simphitum officinale), fitoterapia recomandă consumarea ei cu prudenţă datorită potenţialului risc cancerigen în caz de supradozare. Se iau câte 15 30 de picături de trei ori/zi.
Alte reţete care dau rezultate
Foarte indicat în cazurile de hipocalcemie este un amestec din câte şapte părţi de fructe de măceş şi de cătină albă şi câte trei părţi frunze de ciuboţica cucului şi de roiniţă. Se face o infuzie din două linguri de amestec la un litru de apă, cantitate care se va consuma într o singură zi. Această băutură poate fi îndulcită cu miere sau eventual se poate amesteca în suc de morcovi ori de tomate.
Maceratul din coajă de ou este un preparat clasic uşor de administrat şi creditat chiar cu bune rezultate. Se obţine din coji măcinate de la ouăle de ţară, suc de lămâie şi miere de albine, procedând în felul următor: într un borcan cu filet, peste coaja măcinată rezultată de la curăţarea a patru ouă fierte, cărora li s au scos în prealabil pieliţele interioare, se adaugă sucul de la două lămâi de mărime mijlocie şi se lasă la macerat timp de trei zile, apoi se filtrează cu tifon şi se adaugă aceeaşi cantitate de miere. Se beau între una şi trei linguriţe pe zi, înainte de mese şi alte trei-patru linguriţe după mese.
Aceste manifestari se vor evidentia ca tulburari ale functiilor in care calciul era implicat:
- Spasme musculare, contractii musculare spontane, “zbaterea ochiului sau buzelor”, “carcei” la gambe care apar atat ziua, cat si noaptea, involuntar si unele pot fi foarte dureroase, inclestarea degetelor;
- Pierderi de memorie, scaderea capacitatii de memorare si a atentiei;
- Tremor;
- Ameteala, pana la lesin;
- Senzatie de amorteala care se poate manifesta in special la nivelul membrelor;
- Furnicaturi in degete, palme sau in picioare;
- Insomnie;
- Irascibilitate;
- Alte tulburari psihice, de la depresie pana la halucinatii;
- Fracturi, deformari osoase, preminarea sternului etc.;
- Spasmofilia;
- Intarzierea cresterii la copii;
- Dereglari menstruale;
- Degradarea si caderea parului;
- Fragilitatea unghiilor, acestea se rup usor si se exfoliaza;
- Pielea devine mai aspra si se cojeste;
- Lipsa poftei de mancare;
- Apatie, astenie, oboseala nejustificata;
- Oboseala rapida la eforturi mici;
- Cresterea frecventei cardiace;
- Sangerari prelungite, sangerari nazale, inchiderea dificila a ranilor, sangerari gingivale;
- Fragilitate vasculara, manifestata prin spargerea vaselor sub piele, observandu-se mici firicele movalii;
